Publicat de: Doru Cîrdei | 25/05/2009

Dumnezeu iubeste familia

In ziua de 24 mai 2009, in Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau (spatiul din fata cladirii Guvernului, vedeti poza), intre orele 16:00 – 18:00, mii de credinciosi evanghelici din intreaga tara s-au adunat si au proclamat valorile biblice ale familiei. Adunarea a fost dominata de un spirit de sarbatoare, iar muzica si discursurile liderilor bisericilor evanghelice au propagat principiile divine ale familiei si au chemat natiunea la ascultare de Dumnezeu. Printre cei care au luat cuvantul au fost: Valeriu Ghiletchi (episcopul Uniunii Bisericilor Baptiste), Victor Pavlovschi (episcopul Uniunii Bisericilor Penticostale), Vitalie Fedula (pastor baptist), Doru Cirdei (pastor penticostal), precum si altii.
Adunarea in fata Guvernului, 2009

Publicat de: Doru Cîrdei | 27/04/2009

Redefinirea familiei

Deorece trăim vremurile marilor schimbări ale tiparelor de gândire, se crere o redefinire până și a noțiunilor fundamentale, cum este FAMILIA. Există atâtă confuzie, atâtă ambiguitate și rătăcire, doar din cauza abandonării afirmațiilor biblice.

Domnul Isus a fost nevoit să redefinească familia pentru cei din generația Sa, din aceleași motive. Când analizăm explicația Sa (Evanghelia după Marcu 10:6-8), înțelegem că familia este, un organism creat de Dumnezeu, prin unirea unei ființe umane de parte bărbătească și a uneia de parte femeiască, care își părăsesc părinții.

Tot cu acestă ocazie Domnul a redefinit divorțul: invenția oamenilor cu inima împietrită (versetul 5), care distruge ceea ce a creat Dumnezeu (versetul 9). Apoi Mântuitorul a definit recăsătoria (versetele 11-12): imoralitate.

Cât de primitiv și de șocant sună aceste definiții pentru noi! Am ajuns să tolerăm și chiar să acceptăm ceea ce n-ar trebui nici să tolerăm și nici să acceptăm!

Publicat de: Doru Cîrdei | 25/04/2009

„Nu fii necredincios, ci credincios!”

Toma nu doar că a lipsit de la adunare și a pierdut ocazia de a-L întâlni pe Isus înviat (este și acesta un motiv pentru care necredincioșii sunt necredincioși), dar în momentul când prietenii săi credincioși, entuziasmați de extraordinara lor experiență a întâlnirii cu Isus după înviere, iau împărtășit certitudinea că Isus este viu, a „mărturisit” decizia sa de a fi necredincios. Am anumite pretenții, a spus el enumerându-le și dacă nu-mi vor fi ăndeplinite, nu voi crede (Ioan 20:25).

Necredinciosul nu caută dovezi pentru a crede, ci el a ales sa fie necredincios și pretinde dovezi, pe care nu se așteaptă să le găsească, pentru a-și justifica necredința și pentru a rămâne așa. Toma a vorbit ca și când niciodată nu avea să se întâlnească cu Domnul Isus…

Când după opt zile, Domnul Isus viziteaza din nou adunarea secretă a ucenicilor și Toma este prezent, de data aceasta. Ce a avut loc acolo? Nu, Domnul nu i-a împlinit mofturile lui Toma. Isus a decis să condamne, să judece în mod public necredința lui Toma. Toată logica lui, pentru a căuta dovezi, a fost numită necredință, material pentru acuzare, în momentul în care Isus chiar i-a cerut să-și facă investigațiile.

Expresia lui Toma „Domnul meu și Dumnezeul meu” (Ioan 20:28) nu exprimă doar convingerea că învierea lui Isus este autentică și că El este Divinul. Ea conține rușine, regret umilință, urmată de credință declarată.

Eu cred că „suferim” de multă logică și glorificăm nespus rațiunea în materie de viață spirituală în ultima vreme. Iată de ce soluții moderne de origine umană înlocuiesc „lucrurile care au fost scrise” (Ioan 20:31). Este oare mărturia creștină o „muncă de lămurire”? Să nu-i cerem lui Dumnezeu lucruri pentru care ar putea să ne acuze… că nu am fost credincioși!

Publicat de: Doru Cîrdei | 20/04/2009

Bine ați venit!

Ce bucurie să putem dialoga… Este nemaipomenit! Sunt recunoscător și apreciez orice răspuns, orice comentariu și orice contactare. De ce să nu folosim acest mijloc de comunicare, care ne stă la dispoziție. Să facem cunoștință, să schimbăm opinii, să fim de acord „că nu suntem de acord” în unele cazuri și să descoperim domenii convergente! Ajuta-ne Doamne!

În slujba Marelui Împărat,
Doru Cîrdei

Publicat de: Doru Cîrdei | 20/04/2009

Atitudinea credinciosului față de autoritățile statului

Iată câteva imperative biblice pentru credincioși în relațiile lor cu autoritățile statului (nu contează ce culoare politică are guvernarea):
1) Rugăciunea. Orice drept credincios trebuie să se roage pentru autoritățile statului (1Timotei 2:1-2). Neglijarea rugaciunii pentru funcționarii publici este cronică. Este timpul să luăm această responsabilitate în serios!
2) Supunerea. Deoarece autoritățile statului sunt numite de Dumnezeu, orice credincios este chemat să recunoască aceste autorități, să le respecte și să li se subordoneze (Romani 13:1-2; 1Petru 2:13-17). Spiritul de rebeliune are mulți adepți în epoca noastră! Cine mai practică subordonarea și respectul?
3) Finanțarea. Isus a spus celebra frază: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu” (Matei 22:21). Apostolul Pavel ne explică: „…să plitiți și birurile. Căci dregătorii sunt niște slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta” (Romani 13:6). Orice drept credincios își plătește impozitele față de stat din motive spirituale, la fel cum își aduce la biserică zeciuielile!
4) Evanghelizarea. Este evident faptul că apostolii au folosit orice oportunitate pentru a evangheliza pe înalții demnitari de stat. Iată doar câteva exemple: diaconul Filip, evanghelizează pe ministrul finanțelor Etiopiei (Fapte cap. 8), apostolul Petru, evanghelizează pe ofițerul roman Corneliu (Fapte cap. 10), apostolul Pavel evanghelizează pe guvernatorul insulei Creta, Sergius Paulus (Fapte cap. 13), și pe împăratul Agripa (Fapte cap. 26).
Concluzie. În măsura în care ne asumăm cu credincioșie responsabilitatea de a ne ruga pentru autoritățile statului, de a ne subordona și de a ne plăti impozitele, vom fi eficienți în evanghelizarea lor – misiunea noastră ultimă!

« Newer Posts - Older Posts »

Categorii