DORU CÎRDEI

Înainte să inspir oameni să-L urmeze pe Cristos, înainte să fiu pastor sau să formez lideri, am fost un om care avea nevoie de har.

Îmi dau seama că multe s-au schimbat în viața mea, pe parcurs. Un lucru însă a rămas neschimbat:

Încă am nevoie de har.

Poate mai mult ca oricând.

Anii m-au învățat multe despre slujire, leadership și oameni.

Harul m-a învățat totul despre Dumnezeu.

Privind această călătorie, observ câteva repere clare. Nu sunt doar etape ale trecutului, ci adevăruri pe care le descopăr din nou și din nou, pe măsură ce Îl cunosc mai bine pe Cristos.

Iar dacă ar fi să rezum această călătorie într-o singură expresie, ar fi aceasta:

Din har în har.

1. FĂRĂ CRISTOS

„În vremea aceea erați fără Cristos… fără nădejde și fără Dumnezeu în lume.” (Efeseni 2:12)

Toți începem aici.

Indiferent de educație, moralitate, statut social sau religiozitate, starea naturală a omului este aceeași: fără Cristos.

Nu este doar o problemă de comportament. Este o problemă de relație.

Poți avea succes și totuși să fii fără Cristos.

Poți fi respectat și totuși să fii fără Cristos.

Poți fi religios și totuși să fii fără Cristos.

Am crescut într-un context în care am auzit despre Dumnezeu de mic. Totuși, a existat o vreme când credința mea era mai degrabă o informație decât o relație. Știam despre Dumnezeu, dar nu-L cunoșteam cu adevărat.

Astăzi sunt convins că cea mai mare nevoie a omului nu este sănătatea, prosperitatea, succesul sau împlinirea personală.

Cea mai mare nevoie a omului este Cristos.

2. CĂUTAT DE CRISTOS

„Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.” (Luca 19:10)

Mult timp am crezut că povestea convertirii mele a început atunci când L-am căutat eu pe Dumnezeu.

Astăzi înțeleg că a început atunci când Dumnezeu m-a căutat pe mine.

Privind în urmă, văd urmele harului peste tot. Oameni care au apărut la momentul potrivit. Mesaje care mi-au atins inima. Întrebări care nu-mi dădeau pace. Circumstanțe care m-au obligat să privesc dincolo de mine însumi.

Nimeni nu ajunge la Cristos din întâmplare.

În spatele fiecărei convertiri se află un Dumnezeu care caută.

În spatele fiecărei întoarceri se află un Tată care atrage.

Poate că una dintre cele mai încurajatoare descoperiri ale vieții creștine este aceasta: înainte să-L caut eu pe Dumnezeu, El mă căuta deja pe mine.

3. PREDAT LUI CRISTOS

„Dacă cineva vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” (Matei 16:24)

Există un moment în care harul lui Dumnezeu cere un răspuns.

Pentru mine, convertirea nu a însemnat doar acceptarea unor adevăruri despre Isus. A însemnat predare.

Predarea este unul dintre cele mai dificile și mai frumoase cuvinte ale credinței creștine.

Ne place ideea unui Salvator.

Ne este mai greu să acceptăm un Stăpân.

Totuși, adevărata credință începe atunci când renunțăm la dreptul de a ne conduce singuri viața și Îi încredințăm lui Cristos locul care I se cuvine.

Analizându-mi călătoria vieții, observ că predarea nu a fost un eveniment singular.

A fost începutul unui proces.

Și încă este.

De fiecare dată când Dumnezeu mă cheamă la un nou nivel de credință, de ascultare sau de slujire, mă întâlnesc din nou cu aceeași întrebare:

Cine conduce cu adevărat viața mea?

4. CU CRISTOS

„Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28:20)

După predare începe părtășia.

Una dintre cele mai mari surprize ale vieții creștine este că Isus nu ne oferă doar iertare.

El ni Se oferă pe Sine.

De-a lungul anilor am descoperit că prezența lui Cristos este mai valoroasă decât multe dintre răspunsurile pe care le-am cerut de la El.

Au existat momente când nu am înțeles planul Lui.

Au existat rugăciuni al căror răspuns a întârziat.

Au existat pierderi, dezamăgiri și întrebări.

Dar promisiunea Lui a rămas aceeași:

„Eu sunt cu voi.”

Uneori Dumnezeu nu schimbă imediat circumstanțele.

Dar prezența Lui schimbă întotdeauna omul care trece prin ele.

5. ÎN CRISTOS

„Dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă.” (2 Corinteni 5:17)

Ani de zile am citit această expresie fără să-i înțeleg pe deplin frumusețea.

În Cristos.

Două cuvinte mici.

O revoluție întreagă.

La începutul vieții mele de credință am crezut că maturitatea spirituală înseamnă să mă străduiesc mai mult. Să mă rog mai mult. Să slujesc mai mult. Să fiu mai bun.

Dar, în timp, am descoperit că esența Evangheliei nu este ceea ce fac eu pentru Dumnezeu.

Esența Evangheliei este ceea ce Dumnezeu a făcut pentru mine în Cristos.

Imaginează-ți un copil care încearcă în fiecare zi să demonstreze că merită să facă parte din familia lui. Se străduiește să fie suficient de bun, suficient de ascultător, suficient de vrednic, sperând că într-o zi va auzi:

– Acum meriți să fii copilul nostru.

Dar un copil nu devine fiu prin performanță.

El trăiește, crește și învață pentru că este deja fiu.

Cred că mulți credincioși își petrec ani întregi încercând să obțină prin efort ceea ce Dumnezeu le-a oferit deja prin har.

A fi în Cristos înseamnă să încetezi să mai trăiești ca un om care încearcă să câștige aprobarea lui Dumnezeu și să începi să trăiești ca un copil care a primit-o deja.

Înseamnă că identitatea ta nu mai este definită de trecutul tău, de succesele tale, de eșecurile tale sau de opiniile altora.

Ci de ceea ce spune Dumnezeu despre tine.

În Cristos sunt iertat.

În Cristos sunt acceptat.

În Cristos sunt adoptat.

În Cristos sunt iubit.

Poate că una dintre cele mai mari descoperiri ale vieții creștine este aceasta:

Nu trebuie să-mi construiesc identitatea. Am primit-o deja.

6. ASEMENEA LUI CRISTOS

„Pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său.” (Romani 8:29)

Scopul lui Dumnezeu nu este doar să ne ierte.

Scopul Lui este să ne transforme.

El nu urmărește doar să ne schimbe destinația.

El urmărește să ne schimbe caracterul.

Aceasta este lucrarea continuă a Duhului Sfânt.

Dacă mă gândesc la trecut, nu sunt impresionat de viteza transformării mele.

Sunt impresionat de răbdarea lui Dumnezeu.

El continuă să șlefuiască ceea ce este grunțuros.

Să îndrepte ceea ce este strâmb.

Să vindece ceea ce este rănit.

Să formeze în noi caracterul lui Cristos.

Maturitatea spirituală nu înseamnă perfecțiune.

Înseamnă să-I semeni tot mai mult lui Isus.

7. PENTRU CRISTOS

„Cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel care a murit și a înviat pentru ei.” (2 Corinteni 5:15)

O identitate sănătoasă produce întotdeauna o misiune clară.

Când descoperi cine ești, începi să înțelegi și pentru ce exiști.

Viața nu mai gravitează în jurul confortului personal, al succesului sau al recunoașterii.

Ea începe să graviteze în jurul scopurilor lui Dumnezeu.

În cazul meu, această convingere s-a condensat într-o propoziție simplă:

„Trăiesc pentru binele etern al oamenilor.”

Nu o fac perfect.

Dar aceasta este direcția pe care vreau să o urmez.

Pentru că viața are sens maxim atunci când este investită în ceea ce are valoare eternă.

8. PRIN CRISTOS

„Despărțiți de Mine nu puteți face nimic.” (Ioan 15:5)

La începutul vieții de credință avem tendința să ne concentrăm pe ceea ce putem face pentru Dumnezeu.

Mai târziu descoperim că adevărata rodire vine din ceea ce Dumnezeu face prin noi.

Aceasta este una dintre cele mai importante lecții ale maturității spirituale.

Dependența.

Paradoxal, maturitatea nu produce mai multă autosuficiență.

Produce mai multă dependență.

Cu cât Îl cunosc mai bine pe Cristos, cu atât sunt mai conștient că orice lucru cu valoare eternă este rezultatul harului Său.

Maturitatea spirituală nu înseamnă să te bazezi mai mult pe tine însuți.

Înseamnă să te bazezi mai mult pe Cristos.

El este sursa.

El este puterea.

El este Cel care lucrează prin noi.

9. GLORIFICAT CU CRISTOS

„Iar dacă suntem copii, suntem și moștenitori… pentru ca să fim și glorificați împreună cu El.” (Romani 8:17)

Povestea nu se încheie aici.

Există o destinație spre care se îndreaptă fiecare credincios.

Biblia o numește glorificare.

Trăim între ceea ce Cristos a făcut deja și ceea ce va face încă.

Am fost salvați.

Suntem transformați.

Vom fi glorificați.

Într-o zi credința va deveni vedere, lupta va lua sfârșit și Îl vom vedea pe Cristos așa cum este.

Și vom fi pentru totdeauna cu El.

Spirala ascendentă a uceniciei

Aceste nouă expresii, nu descriu doar trecutul meu.

Le trăiesc și astăzi.

Cu cât Îl cunosc mai bine pe Cristos, cu atât înțeleg mai profund ce înseamnă să fi fost fără El.

Cu cât înțeleg mai bine că sunt în Cristos, cu atât mă predau mai mult lui Cristos.

Cu cât mă apropii mai mult de El, cu atât îmi doresc mai mult să fiu asemenea Lui.

Aceasta este dinamica uceniciei.

Nu o scară pe care o urci o singură dată.

Ci o spirală ascendentă care ne conduce tot mai aproape de Isus.

Am fost fără Cristos. Am fost căutat de Cristos. M-am predat lui Cristos. Acum trăiesc cu Cristos și în Cristos, sunt transformat asemenea lui Cristos, trăiesc pentru Cristos și prin Cristos, iar într-o zi voi fi glorificat cu Cristos pentru totdeauna.

Aceasta este povestea mea.

Și, prin harul lui Dumnezeu, poate deveni povestea oricărui om care răspunde chemării lui Isus.

M-aș bucura să primesc feedback de la tine. Îmi poți scrie: doru@filadelfia.md