DORU CÎRDEI

Trei verbe care ne propulsează spre nelimitatele resurse divine. De ce totuși așa de puțini creștini beneficiază de promisiunea maximă făcută de Dumnezeu: „… oricine cere, capătă” (Luca 11:10)?

Relația noastră cu Dumnezeu este nesatisfăcătoare. Cei mai mulți dintre noi încercăm să-L influențăm pe Dumnezeu, deși știm prea bine, că trebuie să-L urmăm. Biblia spune: dacă nu ne condamnă inima, avem îndrăzneală la Dumnezeu… Trăim trista contradicție a convingerii că trebuie să ne apropiem de Dumnezeu mai mult și a deciziei de a-L ține la distanță. Deși știm că El are dreptate în orice domeniu, de fiecare dată, totuși nu suntem dispuși să renunțăm la „dreptatea” noastră. Această relație superficială cu Dumnezeu produce o viață spirituală mediocră. Ne plângem nemulțumiți de insuficiență duhovnicească, însă nu vrem să renunțăm la această „zonă de confort”. Până când vom continua așa?

Este timpul să decidem că prioritatea vieții noastre este și va fi apropierea de Domnul! Să dezvoltăm și să vindecăm relația noastră cu El. Să capitulăm în fața Sa, renunțând pentru totdeauna la ideile și interesele noastre personale. Să tânjim după tiparele Sale de gândire și după influența Sa irezistibilă. Acum, chiar din acest moment!

Atitudinea noastră față de Dumnezeu este confuză. Creștinismul oscilează între „lucrarea Domnului” și afacerea noastră proprie. Când asculți rugăciunile celor mai mulți oameni „credincioși” îți vine să crezi că aceștia cer de la Dumnezeu cele necesare pentru a face lucrarea Sa. Când, însă, analizezi modul în care investesc și administrează resursele primite de la El, tragi concluzia că își zidesc propria lor împărăție. Această neclaritate limitează elanul rugăciunilor noastre, însă ne aranjează! Da, deoarece putem totuși obține ceva de la Dumnezeu și apoi pentru că avem „libertatea” de a deveni proprietarii acelor bunuri. Realitatea însă, este că în acest mod obținem foarte puțin de la Dumnezeu și că ne facem inovați de furt față de El. Mediocritatea noastră spirituală este caracterizată de falsa dedicare în slujba lui Dumnezeu.

Clarifică acum atitudinea ta față de Dumnezeu. Dedică-te pe tine însuți în mod deplin, real, Lui. Aici începe o nouă perspectivă, un nou orizont. Dedicarea ta autentică este de acum, adevăratul tău tupeu în rugăciune. Când Dumnezeu află că tu nu mai urmărești interese personale, El este gata să-ți încredințeze din ce în ce resurse și responsabilități mai mari. Un om cu adevărat dedicat lui Dumnezeu, este un om de încredere al lui Dumnezeu! Tu ești acel om!

Lucrarea noastră spirituală este foarte limitată. Noi, creștinii moderni, suntem în stare să organizăm biserici, să promovăm misiuni, să lansăm proiecte, etc., care pot funcționa binișor, fără intervenții supranaturale ale lui Dumnezeu. Lucrarea noastră este atât de bine „gândită” încât suntem asigurați de un buget bine calculat, de resurse umane calificate corespunzător, de mijloace sofisticate pe măsură, etc., iar rugăciunea nu este decât o emblemă. Este singurul semn convențional distinctiv față de firmele comerciale seculare. Iată de ce lucrarea noastră este atât de limitată… Ea este pe măsura oamenilor și nu pe cea a lui Dumnezeu!

Pășește astăzi în supranatural. Angajează-te în proiecte imposibile, ca să ai motive „să ceri” și „să primești” de la Dumnezeu. Începe să operezi prin credință și să depinzi de Dumnezeu în rugăciune. Noi experiențe îți stau la dispoziție. Lucruri mari, pe măsura lui Dumnezeu vor deveni realitate în viața și lucrarea Ta. Aceasta este cu adevărat zona de confort a visurilor omului credincios!

Concluzii. Omul credincios este preocupat în mod fundamental de relația lui cu Dumnezeu. El este un căutător perseverent de Dumnezeu. Rugăciunea lui devine tot mai liberă. Cu cât se apropie de Dumnezeu mai mult, credinciosul este influențat de El. Începe să fie cu adevărat dedicat scopului divin și lucrează în mod responsabil pentru Dumnezeu. Dimensiunea lucrării în care este angajat omul lui Dumnezeu este determinată de credința și relația sa cu Domnul și nu de gândirea sa logică și de resursele limitate de care dispune. Viața lui este guvernată de credință. Acestui om Dumnezeu „… îi va da tot ce-i trebuie” (Luca 11:8). Fii tu, omul acesta!

Biblia ne spune (Luca 17:11-19) că bolnavii în timp ce mergeau să se arate preoţilor au fost curăţiţi, vindecaţi. Ce este semnificativ aici este că dintre toţi 10, unul a reacţionat diferit de ceilalţi. Biblia spune că el a văzut că este vindecat, s-a întors înapoi glorificând pe Dumnezeu, şi a venit la Isus şi i-a mulţumit. De acest om a reacţionat diferit de ceilalţi? Au fost trei diferenţe între el şi ceilalţi.

Observaţi percepţia mulţumitorului. Biblia spune „unul din ei, când s-a văzut vindecat”. El a observat că a fost vindecat. Nu încape îndoială că şi ceilalţi au ştiut că fuseseră vindecaţi, dar s-a întâmplat ceva deosebit aici. Cuvântul grecesc „eido” înseamnă a cunoaşte, a vedea, sau a percepe. El a observat cu atenţie că fusese binecuvântat. El şi-a dat seama că a experimentat ceva minunat. El a fost sensibil la puterea lui Hristos care lucra în viaţa lui. Percepţia lui a fost diferită de a celorlalţi. Suntem noi suficient de sensibili pentru a percepe toate binecuvântările pe care le-am primit de la Dumnezeu? Nici unul dintre noi nu suferă de foame sau de îmbrăcăminte, şi mai important decât acestea, ca şi creştini noi am primit toate lucrurile prin Hristos Isus Domnul nostru. Diavolul va căuta orice prilej pentru a ne împiedica să observăm binecuvântările lui Dumnezeu. El mereu îţi va şopti cât de rău îţi merge, şi cum totul este neplăcut în viaţa ta. Priveşte, numai atunci când vei înţelege cât de mult ai primit prin Hristos, doar atunci vei începe cu adevărat să fii mulţumitor. Iar atunci când eşti mulţumitor, inima ta abundă în dragoste pentru Domnul care ţi-a dat toate cu atâta bunăvoinţă. Creştinul nemulţumitor este un creştin învins, deoarece el sau ea şi-a pierdut bucuria.

Observaţi prioritatea mulţumitorului. Imediat după ce a observat că a fost vindecat, s-a întors înapoi. Cu toate că Domnul le poruncise să meargă să se arate preoţilor, el a amânat acest lucru. El s-a întors înapoi şi a mers la Isus. De ce Domnul nu l-a mustrat? Pentru că acest om a înţeles prioritatea închinării. Înainte de orice Dumnezeu aşteaptă închinarea şi lauda noastră. Eu cred că omul acesta avea de gând să împlinească ceea ce Isus îi poruncise (să se arate preoţilor), dar el înţelesese că este o obligaţie mai mare, şi primele lucruri trebuie făcute întâi. Dacă nu-i aduci mulţumire mai întâi lui Dumnezeu, în scurtă vreme ascultarea ta faţă de El va deveni un serviciu care trebuie îndeplinit, şi vei pierde semnificaţia lucrurilor pe care Dumnezeu cere ca tu să le faci. Vei deveni nemulţumitor. Se cuvine şi este vital să-i aduci în mod prioritar mulţumire lui Dumnezeu pentru tot ceea ce El a făcut în viaţa ta.

Observaţi siguranţa mulţumitorului. În timp ce mergea înapoi spre Isus, omul glorifica pe Dumnezeu. El l-a făcut pe Domnul glorios, a manifestat meritele Domnului. El a ajuns în faţa lui Isus, a căzut în faţa Lui în perfectă supunere şi I-a mulţumit. Domnul a întrebat: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt?” Apoi reţine-ţi ce i-a spus Isus acestui om: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit.” Aceasta este ceea ce ceilalţi nu au primit. Pe când cei nouă au avut credinţă doar pentru a fi vindecaţi, mulţumitorul a avut credinţă pentru a-L urma pe Isus. El a ajuns prin credinţă la perfecţiune prin mulţumire, ca bun ucenic al Domnului.

Concluzie: Avem noi această atitudine de mulţumire? Suntem noi sensibili pentru a putea percepe minunile pe care Dumnezeu le face în viaţa noastră? Suntem noi gata să facem din mulţumire prima prioritate? Numai aşa ne vom bucura de întreaga ofertă a cerului şi vom avea siguranţa salvării.

Dumnezeu nu este apolitic. Biblia declară că El este Suveranul care are pârghiile popoarelor în mâinile Sale. El are ultimul cuvânt în dreptul fiecărei candidaturi. Împăratul împăraților decide eliberarea din funcție a guvernanților și tot El alege pe succesori. Marele Stăpân a hotărât ca oamenii Săi de încredere să proclame în mod oficial pe cei aleși de El. O referință biblică, cu privire la aceasta este 1Samuel 16:1-13.

Înțelege că Dumnezeu decide cine să guverneze, iar tu trebuie să declari oficial acest lucru. Domnul i-a zis profetului Samuel: nu continua să susții cu lacrimi pe Saul, cu privire la cel care am luat decizia de a fi detronat. Așa suntem noi, și mai ales credincioșii, melancolici. Dorim să fim „mai buni” decât Dumnezeu. De fapt, deoarece ne este frică de schimbare, suntem ispitiți să ne dăm votul pentru cei lepădați de Dumnezeu, cu toate că știm că aceasta va avea consecințe amare… Este clar nici necredincioșii și nici credincioșii, prin votul lor nu decid cine și cât să guverneze. Această prerogativă Îi aparține numai lui Dumnezeu. El spune „destul” pentru unii și stabilește când și cine să fie succesorul. Oamenilor Săi însă, le cere să declare în mod oficial pe cei aleși de El. Lui Dumnezeu îi place să lucreze prin oamenii Săi. Ce i-a spus lui Samuel? Tu trebuie să oficializezi alegerea unui nou rege pentru țară. Dacă îți este greu să-ți asumi acest risc, planifică o adunare de închinare, pregătește o ofrandă Domnului cu ocazia acestui eveniment. Însă oricum du-te… Credincioșilor le place să se roage, dar să nu meargă, chiar să postească pe ici-colo, însă să nu meargă… Samuel, totuși a mers! (vezi 1Sameul 16:1-5).

Nu te lăsa influențat de aparențe, atunci când trebuie să-ți dai votul. Când „candidații” au început să se prezinte, să impresioneze, să promită, să influențeze, etc., Samuel a devenit extrem de confuz. Nu doar că nu știa pe cine să declare rege, ci era gata să-și dea votul pentru cei respinși de Dumnezeu. În acel moment, din cer a auzit o avertizare, care a rămas valabilă: „nu te uita la înfățișarea și înălțimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă.” (1Sameul 16:7). Trebuie să știm, că oricât de spirituali am fi, suntem tentați să delegăm autoritate unor oameni, în baza unor criterii foarte superficiale, neesențiale. Suntem gata să urmăm pe cei care promit bunăstare materială, fără să ne întrebăm ce poartă în inimile lor… Atenție! În cer contează ceea ce este în inimă! Omul în inima căruia tronează Dumnezeu, este ales de El!

Urmează călăuzirea divină, în ciuda oricărei logici umane. După ce au fost învinse improvizațiile lui Isai, a fost prezentat în cele din urmă, David. Prea tânăr, prea needucat, prea lipsit de reputație, prea… dar numai din punctul de vedere al oamenilor. Atenție! Al oamenilor lui Dumnezeu! În contrast, vocea divină a clarificat: „…el este!” (1Samuel 16:12). Profetul este profet, precum și credinciosul este credincios dacă urmează călăuzirea divină în ciuda oricărei logici umane. Samuel și-a dat votul pentru David, iar Dumnezeu a folosit pe acest rege, care a devenit erou național în Israel. Vei urma tu exemplu lui Samuel în ziua alegerilor, 28 noiembrie 2010? Ești tu gata să urmezi călăuzirea lui Dumnezeu, în ciuda oricărui contraargument, și să spui „DA” stejarului, la umbra căruia se găsesc doi oameni în a căror inimi domnește Marele Rege?

Era multă contradicție între oameni cu privire la Isus. Contradicție a fost, este și v-a fi… Erau așa de mulți cei care nu credeau că Isus este Mesia, Salvatorul, Fiul lui Dumnezeu. Rudele sale apropiate îl respingeau (Ioan 7:3-5). Iudeii Îl căutau (7:11), se mirau de învățătura Lui (7:15), însă rămâneau nedumeriți, deoarece n-o înțelegeau (7:35). Mulțimea era inconsecventă și împărțită: unii apreciindu-L ca fiind un om bun, alții acuzându-L ca pe un eretic influent (7:12, 43). Îl considerau demonizat (7:20), parțial unii credeau în El (7:31), în timp ce alții ar fi dorit să-L aresteze (7:44). Elita religioasă, preoții și fariseii au însărcinat ofițeri să-L aresteze (7:32), însă aceștia copleșiți de discursul lui Isus, n-au îndrăznit să-L aresteze (7:45-46), fiind din acest motiv, suspectați de farisei de aderare la erezie (7:47-49). Nicodim, fariseul care avuse o întrevedere cu Isus într-o noapte, încerca fără succes să-L apere pe Isus (7:50-52).

În acest context, la sfârșitul însemnatei sărbători a corturilor, Isus s-a ridicat și a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, și să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura” (7:37-38). Se referea la Duhul Sfânt promis celor care cred în El, promisiune care încă nu fusese împlinită, deoarece Isus încă nu fusese glorificat (7:39). Patru verbe domină fraza lui Isus, verbe care ne cheamă la credință în acțiune: însetează, vino, bea, curgi!

Însetează! „Dacă însetează cineva” a rostit Isus în mod sonor. De ce „dacă”? Deoarece interesul spiritual al acelor oameni de atunci era foarte scăzut. Gradul lor de confuzie era foarte ridicat. Iar Dumnezeu nu poate fi perceput de ignoranți și nici de îndoielnici. Este un principiu universal: cine caută găsește… și găsește ceea ce caută.

Cât de preocupat ești tu de lucrurile spirituale? Cu câtă convingere cauți pe Dumnezeu? Cât de mult tânjește sufletul tău după El? Cu câtă ardoare dorești experiențe spirituale autentice? Un însetat de felul acesta scria: „Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine…” (Psalm 63:1).

Vino! „Să vină la Mine” a continuat strigarea lui Isus. Vezi, cei oameni care erau în jurul Lui, au primit invitația de a veni la El. Ei erau în prezenta lui Isus, dar nu erau cu El. Îl ascultau, dar nu-L aprobau. Îl vedeau, dar nu-L credeau. Îl cunoșteau, dar nu aveau o relație spirituală cu El. Iar Dumnezeu nu poate fi perceput decât prin actul intim al credinței. Trebuie să treci de partea Lui. Să împărtășești valorile Lui. Să recunoști autoritatea Sa.

Cât ești de dispus să vii la Isus? Cât de mult îți propui să te apropii de El? Cât din autoritatea Sa vrei să recunoști? În ce măsură dorești să te identifici cu El, Salvatorul tău? Credința te duce în intimitatea cu Isus. Dacă tânjești după Dumnezeu, trebuie să-ți placă să te apropii de El.

Bea! „Să bea” a sunat oferta lui Dumnezeu. Isus se aștepta ca acei oameni să consume ceea ce le oferea El. Oferta Lui era reală, nu abstractă. Cel ce căuta cu pasiune pe Dumnezeu, trebuia să se identifice cu Isus și să experimenteze spiritualitatea autentică. Când depravatul vameș, Zacheu, a răspuns chemării la Isus, a experimentat divina iertare a păcatelor (Luca 19:1-9). Orbul Bartimeu a sărit la invitația lui Isus și a experimentat vindecarea incurabilei lui dezabilități (Marcu 10:46-52). Simon Petru, a experimentat imposibilul mers pe apă cu Isus (Matei 14:29). Lazăr a experimentat incredibila înviere din morți (Ioan 11:43-44). Primii creștini au experimentat controversatul Duh Sfânt dat de Isus (Fapte 2:33). A crede în El, înseamnă a și experimenta ceea ce oferă El.

Cum stai cu experiența spirituală? Cât din ceea ce oferă Isus, ai experimentat în mod personal? Ești tu dispus să consumi cu convingere tot ceea ce oferă Isus? Înțelege, sunt destui care s-au identificat cu Isus și totuși în mod paradoxal refuză oferta lui Isus. În momentul în care renunți la suspiciuni preconcepute și la rațiuni nespirituale și începi să însușești darul lui Dumnezeu, în acel moment începe viața ta spirituală și dezvoltarea ei. În acel moment treci de la teoria creștină la practica creștină. De la dogmă, la experiență. Și ele numai împreună funcționează…

Curgi! Trebuie să devii un container care curge, a conchis Isus. El i-a provocat pe oameni să fie atât de preocupați de spiritualitate, încât să se lase atrași de El, echipați cu experiențe spirituale pentru a deveni sursele Lui de spiritualitate în această lume. Acești oameni aveau o misiune imposibilă: să ofere lumii întregi viață spirituală. Și ei au devenit canale ale puterii divine din momentul în care au început să consume puterea divină, în ziua Cincizecimii.

Care este impactul tău spiritual în această lume? Nu ai înțeles încă, că misiunea ta este de natură ofensivă și nu defensivă? Pricepi că în loc să păstrezi cu orice chip spiritualitatea, tu trebuie să oferi celor din jurul tău potop de manifestări divine? Iată de ce gradul tău de pasiune pentru Dumnezeu determină în mod serios potențialul tău spiritual în această lume! Tot din acest motiv, a fi credincios înseamnă a experimenta pe Dumnezeu în așa manieră încât cei din jur să beneficieze de manifestările divine. Iar aceasta este posibil numai prin Duhul Sfânt!

Suntem la început de an. O perspectivă corectă contează mult. Ce ți-ai propus anul acesta? Ce investiții planifici? Care sunt visurile tale? Isus a spus: „… să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, şi să se întoarcă să vă rupă.” (Matei 7:6) Valorile noastre pot fi compromise și degradate sau administrate și investite în acest an. Știi tu ce ai mai prețios și ce ar trebui să faci cu aceste perle?

Sufletul. Când mă gândesc la ceea ce are omul mai scump, îmi amintesc mai întâi de retorica Fiului Lui Dumnezeu: „Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? (Marcu 8:36-37) În context, Mântuitorul s-a referit la suflet ca fiind acea parte spirituală a ființei umane care este eternă. Dimensiunea nematerială a omului contează cel mai mult. Valoarea unui suflet uman nu poate fi echivalată cu toate comorile existente în lume. Iată o perlă, care merită cea mai mare grijă! Sufletul uman își va continua veșnicia în glorie sau în pedeapsă. Ați „pierde sufletul” înseamnă a da voie celor care te despart de Dumnezeu să te influențeze. Salvatorul sufletului este Domnul Isus, care în momentul în care decizi să-L urmezi cu pocăință, te împacă cu Dumnezeu. Nu știu care a fost starea sufletului tău până în acest moment. Nu cunosc pe mâinile cui a fost acest mărgăritar al tău de mare preț. Știu însă că la acest început de an, tu poți lua hotărârea de a nu mai da voi celor care terfelesc sufletele să se atingă de sufletul tău. Și mai știu că în momentul în care sufletul tău va fi încredințat în mod deplin Domnului Isus, va fi cu adevărat în siguranță!

Trupul. O altă perlă pe care nu trebuie să o lași la dispoziția răufăcătorilor este trupul tău. Dimensiunea fizică a ființei tale. Corpul uman nu este cel mai prețios bun pe care îl are omul. Însă este „perla” în care este ambalat briliantul de valoare maximă (vezi 2Corinteni 4:16-18). Și din acest motiv contează atât de mult în ce condiții îmi păstrez trupul. Apostolul Pavel a scris: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. Mâncările sunt pentru pântece, şi pântecele este pentru mâncări. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.” (1Corinteni 6:12-13). Revelația divină îmi concretizează faptul că orice compromis sau abuz alimentar, sexual, etc. sau orice dependență dăunătoare, trebuie evitată în mod tranșant. Organismul tău fizic trebuie protejat de influențele distrugătoare ale celor care îți calcă în picioare sănătatea, demnitatea și moralitatea sexuală. Decide să spui NU, la acest început de an oricărei plăceri, dependențe sau obicei, care știi că îți amenință sănătatea fizică și demnitatea morală. Disciplina alimentară, un stil de viață sănătos, curăția morală sunt valori pe care nu trebuie să le lași la cheremul celor care nu le prețuiesc. Trupul tău este pentru Domnul. Iată un ideal pentru care merită să militezi!

Timpul. Proverbul american spune: „timpul este bani”. Însă când vorbim în termenii eternității, timpul este mult mai prețios decât banii. Biblia zice: „Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele.” (Efeseni 5:16). Ni se sugerează că pierdem timp. În timp ce viața mea se scurge, trebuie să fac tot posibilul să administrez în modul cel mai eficient fiecare secundă. Vrei tu să faci aceasta la acest început de an? Un calcul foarte simplu mă face să înțeleg că dacă voi petrece anul acesta o oră pe zi la televizor (pentru a afla ceea ce aș putea citi în cinci minute în ziar sau pe internet), voi pierde aproape o lună din anul 2010. Dar dacă mai adaug, tipul irosit pe internet, etc.? Înțelegi care sunt fisurile programului tău zilnic? Cât de vulnerabilă este această perlă a timpului? Ce măsuri îți propui la acest început de an, în așa fel ca să ai timp pentru lucrurile care cu adevărat contează în viața aceasta și în veșnicie?

Banii. Nu putem ignora faptul că și banii, chiar cei din Republica Moldova au valoare. Ei reprezintă calificarea și abilitățile tale, precum și efortul pe care îl depui din punct de vedere profesional. Trăim în epoca banilor, și din acest motiv aproape totul este evaluat în termeni financiari. Dimensiunea financiară a vieții tale, această perlă, poate fi risipită de cei, sau împreună cu cei care se destrăbălează, care cumpără fericire falsă. Profetul Isaia striga: „De ce cântăriți argint pentru un lucru care nu hrănește? De ce vă dați câștigul muncii voastre pentru lucruri care nu satură? (Isaia 55:2). Vrei o investiție sigură pentru resursele tale bănești la acest început de an? Isus îți este de ajutor: „Strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă și nu le fură” (Matei 6:20). Ce vei decide cu privire la această perlă la acest început de an? Dacă regreți unele investiții ale anului precedent, „bate palma” cu Președintele Băncii Cerești, până nu trece anul… De ce să-ți riști agoniseala încă un an? Doamne ajută!