DORU CÎRDEI

Am toată încrederea că recomandările specialiștilor sunt responsabile și de bună credință! Cred că autoritățile emit dispoziții ferme, însă benefice. Epidemiile trebuie luate în serios, deoarece sunt om serios, iar pericolul este serios. Deci am decis să stau acasă, adică voi petrece cea mai mare parte a timpului în această săptămână în locuință, dar nu am de gând să stau. Nici nu mă gândesc doar să lucrez de acasă… Iată cum am de gând să S.T.A.U.:

SLUJESC. Biserica nu trebuie confundată cu clădirile ei sau cu adunările ei publice. Nici slujirea nu trebuie confundată cu prezența fizică în mediul public. Din acest motiv, în timp ce stau acasă, voi continua să slujesc de la distanță în mediul virtual (telefon, email, rețele de socializare, blog, pagina web, etc.), iar în caz de nevoie, voi sluji în persoană oamenilor care au nevoie de intervenția mea fizică. Responsabilitatea unui lider spiritual nu încetează în situații critice, ci dimpotrivă, ea crește. Eu voi sta, însă voi sluji tuturor celor care au nevoie!

TRATEZ. Desigur, pericolul epidemic trebuie tratat cu toată seriozitatea, așa cum am afirmat deja și din acest motiv, am decis să stau acasă și voi lua măsurile recomandate. În același timp, în timp ce stau acasă, voi trata în modul cel mai special pe cei din casa mea. Ritmul vieții urbane al secolului douăzeci și unu este vitreg față de relațiile din cadrul familiei, iar eu am decis să tratez aceste relații în modul cel mai special cât stau acasă: relația cu soția mea și cu copiii mei. Eu voi sta acasă, însă voi trata pe cei din casa mea în modul cel mai special!

ANALIZEZ. Această perioadă de limitare a deplasărilor, întrunirilor, etc., poate avea efect negativ în viața și cariera profesională a unei persoane. Poți sta acasă ca o pasăre închisă în colivie, resemnat și descurajat. Eu am decis să nu stau ci să fac zilnic un exercițiu de analiză a vieții mele personale, a relațiilor mele, a planului meu de dezvoltare personală, a viselor și speranțelor mele pentru viață. În timp ce stau acasă, am de gând să-mi clarific și să-mi redefinesc scopul, valorile, viziunea și practicile, pentru a fi gata de etapa post-epidemică care trebuie să fie super-productivă. Eu voi sta acasă, însă îmi voi analiza viața și mă voi actualiza!

UTILIZEZ. Prima percepție a stării de urgență și a carantinei la domiciliu este negativă: pierdere de timp, pierdere economică, pierderi de tot felul… Eu am decis să utilizez această situație ca pe o oportunitate. Iată câteva oportunități pe care le-am identificat: (a) oportunitatea de a citi mai mult, deoarece liderii care citesc sunt lideri care cresc, (b) oportunitatea de a testa noi metode de conducere și slujire, precum mediul online, întrunirile video, comunicarea scrisă, etc., (c) oportunitatea de a practica generozitatea, asistând persoanele vulnerabile, care se află în pericol. Eu voi sta acasă, însă îmi voi utiliza orice oportunitate pentru a mă dezvolta și a-mi eficientiza acțiunile!

Liderii excelenți sunt pro-activi. Ei sunt oameni care niciodată nu stau, iar în contextul restrictiv epidemic, ei stau acasă, însă nu stau. Acești oameni S.T.A.U. în timp ce stau. Eu aleg să fac parte din această categorie. Tu vei sta acasă? Cum vei aborda această carantină? Dacă crezi că te pot ajuta în vreun fel, nu ezita să mă contactezi: doru@filadelfia.md

Aflându-mă în Norvegia, astăzi dimineață, când mi-am luat “doza” de kilometri, făcând pași pe marginea unei șosele locale, am notat că, așa cum se spune, “scandinavii sunt deosebit de (dacă nu cei mai) prudenți șoferi”. Când un român, care locuiește în Chișinău, este “ocoloit” de mașinile care vin din sens opus la metri distanță, se miră… Dar mai ales, când mașina care rulează din sensul opus al pietonului oprește, ca să dea prioritate unui autovehicol care vine din sens opus, ca apoi să poată “depăși” pietonul, se miră și mai mult…

Nu este un “accident” faptul că această țară face parte din top-ul primelor 10 țări din lume în care au loc cele mai puține accidente rutiere (cinci morți în accidente rutiere la 100.000 locuitori)! Ce bine ar fi dacă am lua decizia de a șofa prudent. S-ar reduce numărul vieților curmate pe asfalt, numărul victimelor care își petrec restul anilor în cărucioare, al orfanilor, al lacrimilor, etc.

Dar câtă imprudență pe “asfaltul vieții”… De câte ori nu ne aventurăm în “depășiri” riscante… Riscăm să “accidentăm” pe alții și ne riscăm propria viață… De ce nu am păstra distanța în timpul depășirilor, nu am acorda prioritate, etc., în materie de viață spirituală, după exemplul norvegianului la volan? Nu vrei să faci parte din top-ul celor mai prudenți participanți la traficul “rutier” al Împărăției lui Dumnezeu?

Libertate. Independență. Suveranitate. Autonomie. De la individul singuratic, la națiunile cele mai mari, visează, luptă, pentru aceste idealuri. Dar, sunt ele posibile? Este cineva liber sub soare? Cum arată o persoană independentă? Dar o comunitate suverană? Să fim realiști: libertate nu există.

Însă, depinde de cine depind. Dependența este distrugătoare; cu o singură excepție. Să fiu exponentul unei Influiențe Perfecte… Eu am decis să depind de Dumnezeu. Să fiu sclavul Lui. Să-mi fie El Suveran. Am capitulat pentru totdeauna în prezența Sa. El este Dictatorul Perfect! Această dependență este adevărata libertate! Tu cum stai cu dependența? Să nu spui că ești independent…

La data de 31 august, în Republica Moldova se sărbătorește în mod oficial, sărbătoarea “Limba Noastră”. Aceasta marchează ziua istorică de 31 august 1989, când Sovietul Suprem al R.S.S.M., în contextul dezlipirii Basarabiei de U.R.S.S., a votat trecerea de la limba rusă la limba română, ca limbă de stat, precum și trecerea de la alfabetul chirilic, la alfabetul latin.

Limba noastră, în Republica Moldova. Trecerea la limba română precum și la alfabetul latin, mai întâi de toate a însemnat o mare și radicală schimbare. De acum basarabienii nu mai erau parte a imperiului sovietic și nu mai erau obligați săi vorbească limba. În acea vreme, mai toți, doreau să vorbească românește. Era la modă. Erai cineva dacă posedai limba română literară. Apoi au venit vremuri când euforia schimbării limbajului s-a domolit și chiar a trecut. Ambiția pentru practicarea limbii române literare a fost înlocuită cu mulțumirea vorbirii unui dialect românesc arhaic, cu un vocabular sărac, “îmbogățit” cu rusisme. A fost inventată noțiunea de „limbă moldovenească”. A fost “creat” chiar și un dicționar moldovenesc – român… Deși contestată de intelectuali, limba moldoveneacă a fost decretată limbă de stat. Și așa este până în prezent. Dar aceasta nu este tot. Noi suntem o populație bilingvă. Vorbim, limba română, dar vorbim și limba rusă. Vorbim limba română, pentru că este limba noastră, dragă, dar vorbim și limba rusă, ca să putem comunica cu cei cărora nu le este dragă limba noastră, și nu au de gând să o învețe niciodată… Cât vom continua așa?

Limba noastră, a credincioșilor. Schimbările radicale produse de Cristos în viața noasră au inclus schimbarea limbajului. Am fost eliberat din imperiul păcatului acestei lumi și nu mai sunt obligat să-i vorbesc limba. Acele cuvinte “de legătură” au fost înlocuite cu semne de punctuație. Frazele “de felicitare”, au fost înlocuite cu fraze de felicitare. Imaginația creativă pentru a falsifica adevărul, a fost înlocuită arta prezentării adevărului. Cu câtă pasiune studiam comunicarea biblică, a comnității urmașilor lui Isus! Dar de la un moment dat am decoperit “opțiunea” unei limbi mixte, “nici prea-prea, nici foarte-foarte”. Este limba noastră, a “credincioșilor”. Nu este nebiblică și nici biblică. Este de amândouă, la un loc. Acest dialect nu include termeni de  mahala și nici jargon de penitenciar. Însă se dă vorbită (și chiar scrisă) când trebuie să-ți iei doza de bârfă, de ceartă, sau de denigrare. Așa am ajuns chiar să oficializăm limba noastră, a „credincioșilor”. Ea a devenit “limbă de stat” în timpul vizitelor noastre, a ședințelor comitetelor noastre, a conferințelor noastre, a blogosferei noastre, etc. Și ce dacă este contestată de adevărul “științific” al Bibliei. Este limba noastră, a “credincioșilor” și o practicăm! Dar aceasta nu este tot. Am întâlnit și “credincioși” bilingvi. Și pe vremea apostolilor erau (Iacov 3:10). În mediul sacru vorbesc limba spirituală, chiar fără accent “regional”. În mediul secular, sunt fluent și versat în graiul profan. Minciuna (Efeseni 4:25), cuvintele stricate (Efeseni 4:29), clevetirea (Efeseni 4:31), cuvintele porcoase și glumele proaste (Efeseni 5:4) nu pot face din limbajul credincioșilor. Din acest motiv, posed limba “străină” a celor care nu fac parte din etnia noastră cerească. Și uite așa, “cu iudeul mă fac iudeu, iar cu grecul mă fac grec” (1Corinteni 9:20-23), dar nu ca să-i câștig pentru Cristos, ci din cauză că ei m-au câștigat pentru … Cât vom continua așa?