Publicat de: Doru Cîrdei | 03/11/2025

PĂȘEȘTE SPRE MATURITATE

Maturizarea spirituală nu este o experiență instantanee, ci o călătorie continuă. Ea nu vine odată cu vârsta, ci cu ascultarea. Nu se produce prin emoții, ci prin exercițiu. În Epistola către Evrei 5:11–14 (BVA), autorul ne oferă o imagine vie a acestui proces – ne cheamă să nu rămânem copii spirituali, ci să pășim spre maturitate, urmând câțiva pași simpli, dar esențiali.

1. Fii receptiv la adevărurile adânci ale lui Dumnezeu

„Despre toate acestea avem multe lucruri mai complicate de spus. Totuși, vă este greu să ne urmăriți explicațiile, pentru că mintea voastră nu le poate înțelege.” (Evrei 5:11, BVA)

Dumnezeu dorește să ne învețe adevăruri adânci, dar mintea leneșă spiritual nu mai are răbdare să asculte. Când sufletul nu mai este atent la vocea lui Dumnezeu, creșterea stagnează. Maturitatea începe în clipa în care devii din nou curios pentru Cuvânt și dispus să înțelegi mai mult decât ce este simplu. Cine nu mai ascultă atent, nu mai crește profund.

2. Crește până devii o binecuvântare pentru alții

„De fapt, era normal ca voi să fiți deja învățătorii altora. Totuși, acum voi aveți din nou nevoie de cineva care să vă învețe adevărurile elementare despre cuvintele lui Dumnezeu.” (Evrei 5:12a, BVA)

După un timp, credința ar trebui să te facă învățător, nu doar ucenic. Maturitatea spirituală se vede atunci când nu mai trăiești doar ca să fii hrănit, ci ca să-i hrănești pe alții. Dumnezeu nu ne cheamă doar să primim, ci să transmitem mai departe ce am primit. Maturitatea nu înseamnă să știi mai mult și mai bine, ci să influențezi mai mult și mai bine.

3. Hrănește-te cu Cuvânt solid, nu doar cu lapte spiritual

„Și astfel, puteți să vă ‘hrăniți’ doar cu ‘lapte’, nu și cu ‘hrană mai consistentă’. Iar cine se hrănește numai cu ‘lapte’, nu este familiarizat cu învățătura despre dreptate, pentru că este ‘copil’.” (Evrei 5:12b–13, BVA)

Laptele este bun la început, dar nu poate susține creșterea unui adult. În același fel, adevărurile simple ale credinței sunt fundamentale, dar nu suficiente pentru o viață matură. Hrana tare reprezintă adevărurile greu de trăit — ascultarea, suferința, dăruirea, slujirea. Cine refuză aceste provocări rămâne copil spiritual. Laptele te ține în viață; hrana tare te face puternic.

4. Exersează discernământul zilnic

„Dar cei maturi, care au practicat un antrenament al minții lor, au discernământ și pot primi hrană mai consistentă.” (Evrei 5:14, BVA)

Maturitatea se formează prin antrenament constant — citirea, aplicarea și trăirea Cuvântului zi de zi. Discernământul spiritual nu se dobândește instantaneu; el se dezvoltă în timp, prin exercițiu și ascultare. Omul matur nu reacționează la impuls, ci răspunde prin principii. Discernământul este mușchiul sufletului matur.

Concluzie

Adevărata maturitate spirituală nu înseamnă perfecțiune, ci progres constant. Ea se vede în profunzime, responsabilitate și discernământ. Dumnezeu te cheamă să pășești dincolo de laptele de început și să te hrănești cu hrana tare a credinței trăite. Creșterea ta spirituală nu se măsoară cu ceea ce știi, ci cu ceea ce trăiești consecvent. Dovada maturității nu este cunoașterea, ci caracterul.

Ce zici depsre ceea ce am scris mai sus? Ce ai reformula / adăuga? Pentru discuții, contactează-mă: doru@filadelfia.md

Lasă un comentariu

Publicat în Biserica, Conducere, Credinta, Spiritualitate, Stil de viata, Ucenicie

Publicat de: Doru Cîrdei | 11/04/2025

Nu scrie orice. Nu tăcea oricum.

COMUNICARE SPIRITUALĂ ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ

În perioadele electorale, vocile se înmulțesc, devin mai sonore și adesea mai polarizate. În acest zgomot crescând, se ridică o întrebare crucială: Ce ar trebui să spună liderii spirituali – și ce ar fi mai bine să nu spună?

Trăim într-o cultură în care aproape orice devine o declarație politică. În acest context, e ușor fie să ne aliniem unei tabere, fie să alegem tăcerea. Dar chemarea liderilor creștini este mai înaltă: nu să fie portavoci politice, ci să rămână o conștiință trează pentru o generație în căutare de sens. Din perspectiva mea este esențial să înțelegem ce fel de mesaje merită comunicate și ce fel de declarații ar trebui evitate în spațiul public.

CE AR TREBUI SĂ PUBLICĂM, NOI LIDERII SPIRITUALI

1. Mesaje de încurajare la rugăciune și discernământ. Dumnezeu cheamă poporul Său să mijlocească pentru conducători și pentru binele națiunii: „Vă îndemn deci, înainte de toate, să înălțați rugăciuni, mijlociri, cereri și mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți cei ce sunt în autoritate…” (1 Timotei 2:1-2 NTR). Să invităm comunitatea la rugăciune pentru alegeri drepte, pentru pace și înțelepciune colectivă.

2. Mesaje care promovează pacea, unitatea și respectul. Creștinii sunt chemați să fie pacificatori și agenți ai reconcilierii. Isus a spus: „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu.” (Matei 5:9) Să cultivăm respectul pentru opinii diferite și să descurajăm dezbinarea.

3. Mesaje despre valorile biblice fără a idolatriza vreun candidat. Loialitatea supremă a creștinului este față de Cristos și Împărăția Lui. În Cartea lui Dumnezeu citim: „Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!” (Psalmul 33:12) Iar Isus a spus: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta.” (Ioan 18:36) Să punem accent pe principii (adevăr, justiție, compasiune, libertate) nu pe persoane sau partide.

4. Mesaje care încurajează participarea responsabilă la vot. Creștinul este și cetățean responsabil, chemat să caute binele societății din care face parte. Dumnezeu a spus: „Căutați binele cetății în care v-am dus…” (Ieremia 29:7) Iar Isus a clarificat: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” (Matei 22:21) Să încurajăm oamenii să se informeze și să voteze cu înțelepciune și responsabilitate.

5. Apeluri la integritate și responsabilitate civică. Adevărul, dreptatea și caracterul sunt valori fundamentale ale Împărăției lui Dumnezeu. Isus a afirmat: „Voi sunteți lumina lumii… să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor.” (Matei 5:14-16) În Epistola către Evrei, citim: „Să iubești dreptatea și să urăști nelegiuirea.” (Evrei 1:9) Să inspirăm oamenii să identifice lideri integri și să trăiască cu conștiință curată.

CE NU AR TREBUI SĂ PUBLICĂM, NOI LIDERII SPIRITUALI

1. Mesaje partizane sau propagandistice. Credinciosul este cetățean al cerului înainte de a fi cetățean al unei țări. Apostolul Petru a scris: „Purtați-vă cu frică în timpul pribegiei voastre.” (1 Petru 1:17) Să nu transformăm slujirea spirituală într-un instrument politic. Să nu promovăm agresiv un candidat sau partid.

2. Declarații care incită la ură, batjocură sau dispreț. Cuvintele creștinului trebuie să edifice, nu să distrugă. Apostolul Pavel ne-a avertizat: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun pentru zidire…” (Efeseni 4:29) Să evităm sarcasmul, poreclele ofensatoare și ridiculizarea unor politicieni.

3. Mesaje care inspiră frică, panică sau fatalism. Credința noastră este ancorată în suveranitatea lui Dumnezeu, nu în politica oamenilor. Apostolul Pavel a scris: „Dumnezeu ne-a dat un duh de putere, de dragoste și de chibzuință.” (2 Timotei 1:7) Iar în Psalmi citim: „Domnul împărățește: să se bucure pământul!” (Psalmul 97:1) Să nu manipulăm emoțiile publicului prin scenarii apocaliptice legate de alegeri.

4. Aluzii „profetice” nefondate despre rezultatul alegerilor. Dumnezeu nu se lasă manipulat politic; liderii spirituali trebuie să vorbească numai ce spune El. Dumnezeu clarifică: „Eu n-am trimis acești proroci, și totuși au alergat…” (Ieremia 23:21) Să dăm dovadă de smerenie când vorbim în numele Domnului, mai ales în chestiuni sensibile precum rezultatele alegerilor.

5. Atitudine de neutralitate confuză sau pasivitate spirituală. În vremuri decisive, sarea trebuie să aibă gust și lumina să lumineze – altfel, își pierd rostul.Isus a avertizat: „Dacă sarea își pierde gustul…” (Matei 5:13). Să nu tăcem din teamă sau comoditate. Fii curajos, clar și relevant.

Concluzie

Noi liderii creștini suntem chemați nu să trecem de partea unei tabere politice, ci să fim o voce a Adevărului, o lumină morală și un model de maturitate civică și spirituală. Într-un peisaj tensionat, prezența noastră trebuie să inspire: rugăciune, discernământ, integritate, speranță.

Ce zici cu privire la ceea ce am scris mai sus? Orice sugestie sau întrebare este binevenită, în scris: doru@filadelfia.md

Lasă un comentariu

Publicat în Biserica, Conducere, Credinta, politică, social-politic, Spiritualitate | Etichete:, , , ,

Publicat de: Doru Cîrdei | 31/03/2025

Când doar tu mai ești „corect” – și pornești la atac

Am observat un fenomen tot mai răspândit în rândul unor lideri spirituali: nu doar că se distanțează de alți creștini, ci se alarmează în fața oricărei diferențe și pornesc o ofensivă verbală și teologică împotriva celor care nu gândesc sau nu slujesc exact ca ei.

Totul începe, de obicei, cu o intenție nobilă: păstrarea purității credinței. Dar această intenție, când nu e însoțită de smerenie și discernământ, alunecă ușor în exclusivism. Se instalează o atitudine de superioritate:

„Noi suntem cei care am rămas corecți. Ceilalți s-au compromis.”

De aici până la critici dure și judecăți publice împotriva altor lideri, biserici sau denominații nu mai e decât un pas.

Și atunci încep atacurile.

Nu se mai predică Evanghelia, ci se predică împotriva altora. Nu se mai zidește, ci se demolează. Nu se mai slujește cu dragoste, ci se lovește cu suspiciune, ironie și acuzații. Această ofensivă, deghizată uneori în „apărarea adevărului”, ajunge să transforme o lucrare spirituală într-o campanie de defăimare. Iar biserica devine un spațiu al fricii și manipulării, nu al harului și libertății. O tabără mereu în alertă, nu o casă în care domnește Cristos.

Dar Cristos ne cheamă la altceva.

El nu ne-a chemat să ne comparăm, să ne judecăm și să ne luptăm unii cu alții. El a venit să aducă unitate, vindecare, împăcare. Dacă Isus a stat la masă cu vameșii și cu păcătoșii, cum îndrăznim noi să-i respingem pe frații noștri doar pentru că slujesc altfel decât noi?

Când ajungi să crezi că doar tu mai ești „corect”, s-ar putea ca, fără să-ți dai seama, să fi ieșit din sfera smereniei.

Și când pornești la atac împotriva comunității creștine, e foarte posibil să nu mai lupți pentru cauza lui Dumnezeu – ci pentru propriul ego spiritual.

Totuși, mai este speranță.

Este timpul să renunțăm la confruntare și să identificăm oportunități pentru colaborare. Să ne pocăim de mândria noastră, de critica destructivă și de atacurile mascate în zel religios.

Este timpul să ne reamintim că:

Biserica lui Cristos este mai mare decât tradiția noastră, decât stilul nostru, decât preferințele noastre.

Unitatea nu înseamnă uniformitate.

Înseamnă dragoste, încredere, smerenie și dorința de a lucra împreună pentru gloria lui Dumnezeu.

Poate azi este un moment potrivit să ne întrebăm sincer: Edific eu Trupul lui Cristos? Sau îl sfâșii sub pretextul că sunt „corect”?

Lasă un comentariu

Publicat în Biserica, Conducere, Credinta, Criza, slujire, Spiritualitate

Publicat de: Doru Cîrdei | 26/02/2025

CRITICI ȘI RESPINGERI: MOTIVE ȘI SOLUȚII

Criticile și respingerile între credincioșii evanghelici pot apărea din diverse motive, dar este important să ne amintim că Biblia ne învață despre unitatea și dragostea frățească. Iată 7 motive biblice pentru care apar aceste conflicte și soluțiile corespunzătoare pentru prevenirea sau tratarea lor:

1. Mândria și autosuficiența

Avertizare biblică: Mândria este una dintre principalele cauze ale dezbinării în trupul lui Cristos. “Să nu faceți nimic motivați de spiritul ambițiilor personale sau determinați de dorința unei glorii efemere. Ci trăind smeriți, oricare dintre voi să îl considere pe altul ca fiind superior lui.” (Filipeni 2:3 BVA) Mândria ne face să credem că suntem superiori altora și să ne considerăm „mai buni” decât frații noștri.

Soluție biblică: Pentru a preveni sau a trata mândria și autosuficiența, cultivăm umilința și un spirit de slujire. “Oricine se înalță, va fi smerit; iar oricine se smerește, va fi înălțat.” (Luca 14:11 BVA)

2. Neînțelegerile teologice și doctrinare

Avertizare biblică: Mulți se ceartă din cauza diferențelor de învățătură sau interpretare a Scripturii. Pavel avertizează: „Să îl primiți bine între voi pe cel care este slab în credință; și să evitați disputele cu el. De exemplu, unul crede că poate să mănânce orice. Dar altul a cărui credință este slabă, are o alimentație vegetariană. Cel care mănâncă și carne, nu trebuie să desconsidere pe acela care nu mănâncă decât legume și fructe; iar cel care este vegetarian în alimentație, nu trebuie să îl condamne pe cel care mănâncă și carne; pentru că și el este acceptat de Dumnezeu. Oare cine îți permite să condamni pe cel care este slujitorul altuia? Stăpânul lui este cel care decide dacă el este aprobat sau respins. Dar el va fi acceptat, pentru că Stăpânul îl va face să primească aprobare pentru decizia lui.” (Romani 14:1-4 BVA)

Soluție biblică: Focalizarea pe esențialul credinței comune – Evanghelia lui Cristos. Apostolul Pavel a scris: „V-am învățat exact ce am primit și eu. Primul lucru important este faptul că în acord cu Scripturile, Cristos a murit pentru păcatele noastre. Apoi, tot conform profețiilor Scripturilor, El a fost înmormântat; și a înviat a treia zi după ce murise.” (1 Corinteni 15:3-4 BVA). Ne putem respecta diferențele fără a le face un motiv de dezbinare.

3. Mânia și conflictele nerezolvate

Avertizare biblică: Conflictele nerezolvate pot duce la resentimente și diviziuni. Biblia spune: „Fiți atenți ca între voi să nu fie nimeni care deviază de la harul lui Dumnezeu. Altfel ar putea „să crească o ramură” care produce amărăciune și mulți ar fi afectați de ea.” (Evrei 12:15 BVA). Mânia necontrolată devine o barieră între frați.

Soluție biblică: Reconcilierea rapidă și iertarea. „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și fă-i reproșuri între tine și el singur. Dacă își însușește critica, luându-te în considerare, ai câștigat pe fratele tău” (Matei 18:15 BVA).

4. Păcatul nemărturisit și neiertat

Avertizare biblică: Păcatul nerezolvat în viața unui credincios poate duce la respingerea fraților. „Dacă afirmăm că avem părtășie cu El, dar în același timp trăim în întuneric, mințim; și astfel, comportamentul nostru demonstrează că nu trăim adevărul afirmat. Dar dacă trăim în lumină așa cum El este lumină, avem părtășie unii cu alții;” (1 Ioan 1:6-7 BVA).

Soluție biblică: Convingerea de păcat, mărturisirea și căutarea restaurării. „Cine își ascunde păcatele nu va progresa, dar oricine le recunoaște și renunță la ele va beneficia de milă” (Proverbe 28:13 BVA).

5. Invidia și negativismul

Avertizare biblică: Invidia este un sentiment distructiv care apare atunci când cineva se simte nemulțumit de succesul, binecuvântarea sau poziția altora. Aceasta poate duce la critică, resentimente și chiar la încercarea de a-i sabota pe cei invidiați. „Căci acolo unde este invidie și ambiție egoistă, acolo va fi dezordine și răutate de orice fel.” (Iacov 3:16 NTR). Negativismul este adesea un rezultat al invidiei. O inimă nemulțumită caută defecte în ceilalți și se concentrează pe ceea ce îi lipsește, în loc să vadă binecuvântările proprii. Acest negativism duce la critică constantă, nemulțumire și o atitudine care descurajează în loc să încurajeze.

Soluție biblică: Cultivarea unei inimi recunoscătoare și sprijinirea succesului altora. „Bucurați-vă cu cei ce se bucură! Plângeți cu cei ce plâng!” (Romani 12:15 NTR). Dumnezeu ne cheamă să colaborăm, nu să concurăm.

6. Lipsa dragostei adevărate și compasiunii

Avertizarea biblică: Dragostea este fundamentul relațiilor sănătoase, atât în cadrul bisericii, cât și în orice context al credinței. Atunci când lipsește dragostea autentică, oamenii tind să se critice reciproc, să se respingă și să creeze diviziuni. Apostolul Ioan subliniază clar această realitate spirituală: „Îl iubesc pe Dumnezeu“, dar își urăște fratele, este un mincinos.” (1 Ioan 4:20 NTR).

Soluția biblică: Exprimarea dragostei necondiționate și înțelegerea nevoilor celorlalți. „Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții, pentru că dragostea este din Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și-L cunoaște pe Dumnezeu.” (1 Ioan 4:7 NTR).

7. Judecarea greșită a motivațiilor altora

Avertizare biblică: Când judecăm intențiile altora, fără a avea toată informația, ne expunem la greșeli. Isus ne-a avertizat: „Să nu judecați, ca să nu fiți judecați” (Matei 7:1 NTR). Numai Dumnezeu cunoaște inimile oamenilor.

Soluție biblică: Adoptarea unei atitudini de acceptare și încredere. „Nu judecați nimic înainte de timpul stabilit, înainte să vină Domnul, Care va și scoate la lumină lucrurile ascunse ale întunericului și va face cunoscute motivațiile inimilor. Atunci fiecare își va primi lauda de la Dumnezeu.” (1 Corinteni 4:5 NTR).

Concluzie:

Biserica trebuie să fie un loc de reconciliere, iubire și armonie, iar fiecare credincios are responsabilitatea de a căuta pacea și unitatea. Soluțiile biblice – umilința, reconcilierea, dragostea și iertarea – sunt cheia pentru prevenirea conflictelor și criticilor, precum și tratarea lor când apar.

Ce crezi despre ceea ce am scris mai sus? Ce alte motive biblice îmi sugerezi și ce soluții îmi recomanzi? Scrie-mi, utilizând adresa mea email: doru@filadelfia.md

Lasă un comentariu

Publicat în Biserica, Conducere, Credinta, Criza, slujire, Spiritualitate, Ucenicie

Publicat de: Doru Cîrdei | 25/02/2025

Este un privilegiu a sluji ca vorbitor la Gather25

Într-o lume în care barierele culturale și confesionale pot separa credincioșii, evenimentele internaționale și interconfesionale reprezintă oportunități divine pentru a cultiva în rândurile creștinilor spiritul colaborării pentru a proclama Evanghelia. A sluji ca vorbitor în astfel de contexte nu este doar o onoare, ci și o responsabilitate biblică. Iată trei motive, care pentru mine sunt esențiale:

1. Pentru îndeplinirea Marii Trimiteri (Matei 28:19-20)

Isus a poruncit ucenicilor să „meargă și să facă ucenici din toate neamurile,” un mandat care ne provoacă să ieșim din zonele noastre de confort și să răspândim Evanghelia la nivel global. Evenimentele internaționale oferă o platformă strategică pentru a învăța, inspira și mobiliza oamenii lui Dumnezeu din diferite colțuri ale lumii.

2. Pentru promovarea unității în diversitate a credincioșilor (Ioan 17:21, Efeseni 4:3-6)

Isus s-a rugat „ca toți să fie una,” subliniind importanța unității între credincioși. Deși există diferențe doctrinare, fiecare ocazie în care credincioșii se întâlnesc pentru a împărtăși viziunea Împărăției este o oportunitate de a întări comuniunea frățească și de a încuraja colaborarea pentru răspândirea Evangheliei.

3. Pentru a împărtăși despre lucrarea lui Dumnezeu (Psalmul 96:3, Faptele 14:27)

Dumnezeu lucrează în moduri minunate în întreaga lume, iar credincioșii sunt întăriți atunci când aud despre puterea și harul Său manifestate în alte contexte. Apostolii obișnuiau să împărtășească „tot ce a făcut Dumnezeu prin ei” (Faptele 14:27), inspirând astfel comunitățile de credincioși să persevereze în credință și slujire.

Concluzie

A sluji în calitate de vorbitor la un eveniment internațional și interconfesional nu este doar o ocazie de a împărtăși un mesaj, ci o oportunitate divină de a influența vieți, a întări bisericile la scară globală și a participa activ la planul lui Dumnezeu pentru mântuirea neamurilor. Când alegem să ne investim darurile în acest mod, răspundem chemării lui Dumnezeu de a fi ambasadori ai Împărăției Sale în lume.

Ce crezi despre ceea ce am scris mai sus? Ce alte motive biblice îmi recomanzi? Scrie-mi, utilizând adresa mea email: doru@filadelfia.md

Lasă un comentariu

Publicat în Biserica, Conducere, Credinta, slujire, Spiritualitate, Ucenicie

« Newer Posts - Older Posts »

Categorii