DORU CÎRDEI

Dumnezeu nu este apolitic. Biblia declară că El este Suveranul care are pârghiile popoarelor în mâinile Sale. El are ultimul cuvânt în dreptul fiecărei candidaturi. Împăratul împăraților decide eliberarea din funcție a guvernanților și tot El alege pe succesori. Marele Stăpân a hotărât ca oamenii Săi de încredere să proclame în mod oficial pe cei aleși de El. O referință biblică, cu privire la aceasta este 1Samuel 16:1-13.

Înțelege că Dumnezeu decide cine să guverneze, iar tu trebuie să declari oficial acest lucru. Domnul i-a zis profetului Samuel: nu continua să susții cu lacrimi pe Saul, cu privire la cel care am luat decizia de a fi detronat. Așa suntem noi, și mai ales credincioșii, melancolici. Dorim să fim „mai buni” decât Dumnezeu. De fapt, deoarece ne este frică de schimbare, suntem ispitiți să ne dăm votul pentru cei lepădați de Dumnezeu, cu toate că știm că aceasta va avea consecințe amare… Este clar nici necredincioșii și nici credincioșii, prin votul lor nu decid cine și cât să guverneze. Această prerogativă Îi aparține numai lui Dumnezeu. El spune „destul” pentru unii și stabilește când și cine să fie succesorul. Oamenilor Săi însă, le cere să declare în mod oficial pe cei aleși de El. Lui Dumnezeu îi place să lucreze prin oamenii Săi. Ce i-a spus lui Samuel? Tu trebuie să oficializezi alegerea unui nou rege pentru țară. Dacă îți este greu să-ți asumi acest risc, planifică o adunare de închinare, pregătește o ofrandă Domnului cu ocazia acestui eveniment. Însă oricum du-te… Credincioșilor le place să se roage, dar să nu meargă, chiar să postească pe ici-colo, însă să nu meargă… Samuel, totuși a mers! (vezi 1Sameul 16:1-5).

Nu te lăsa influențat de aparențe, atunci când trebuie să-ți dai votul. Când „candidații” au început să se prezinte, să impresioneze, să promită, să influențeze, etc., Samuel a devenit extrem de confuz. Nu doar că nu știa pe cine să declare rege, ci era gata să-și dea votul pentru cei respinși de Dumnezeu. În acel moment, din cer a auzit o avertizare, care a rămas valabilă: „nu te uita la înfățișarea și înălțimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă.” (1Sameul 16:7). Trebuie să știm, că oricât de spirituali am fi, suntem tentați să delegăm autoritate unor oameni, în baza unor criterii foarte superficiale, neesențiale. Suntem gata să urmăm pe cei care promit bunăstare materială, fără să ne întrebăm ce poartă în inimile lor… Atenție! În cer contează ceea ce este în inimă! Omul în inima căruia tronează Dumnezeu, este ales de El!

Urmează călăuzirea divină, în ciuda oricărei logici umane. După ce au fost învinse improvizațiile lui Isai, a fost prezentat în cele din urmă, David. Prea tânăr, prea needucat, prea lipsit de reputație, prea… dar numai din punctul de vedere al oamenilor. Atenție! Al oamenilor lui Dumnezeu! În contrast, vocea divină a clarificat: „…el este!” (1Samuel 16:12). Profetul este profet, precum și credinciosul este credincios dacă urmează călăuzirea divină în ciuda oricărei logici umane. Samuel și-a dat votul pentru David, iar Dumnezeu a folosit pe acest rege, care a devenit erou național în Israel. Vei urma tu exemplu lui Samuel în ziua alegerilor, 28 noiembrie 2010? Ești tu gata să urmezi călăuzirea lui Dumnezeu, în ciuda oricărui contraargument, și să spui „DA” stejarului, la umbra căruia se găsesc doi oameni în a căror inimi domnește Marele Rege?

Era multă contradicție între oameni cu privire la Isus. Contradicție a fost, este și v-a fi… Erau așa de mulți cei care nu credeau că Isus este Mesia, Salvatorul, Fiul lui Dumnezeu. Rudele sale apropiate îl respingeau (Ioan 7:3-5). Iudeii Îl căutau (7:11), se mirau de învățătura Lui (7:15), însă rămâneau nedumeriți, deoarece n-o înțelegeau (7:35). Mulțimea era inconsecventă și împărțită: unii apreciindu-L ca fiind un om bun, alții acuzându-L ca pe un eretic influent (7:12, 43). Îl considerau demonizat (7:20), parțial unii credeau în El (7:31), în timp ce alții ar fi dorit să-L aresteze (7:44). Elita religioasă, preoții și fariseii au însărcinat ofițeri să-L aresteze (7:32), însă aceștia copleșiți de discursul lui Isus, n-au îndrăznit să-L aresteze (7:45-46), fiind din acest motiv, suspectați de farisei de aderare la erezie (7:47-49). Nicodim, fariseul care avuse o întrevedere cu Isus într-o noapte, încerca fără succes să-L apere pe Isus (7:50-52).

În acest context, la sfârșitul însemnatei sărbători a corturilor, Isus s-a ridicat și a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, și să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura” (7:37-38). Se referea la Duhul Sfânt promis celor care cred în El, promisiune care încă nu fusese împlinită, deoarece Isus încă nu fusese glorificat (7:39). Patru verbe domină fraza lui Isus, verbe care ne cheamă la credință în acțiune: însetează, vino, bea, curgi!

Însetează! „Dacă însetează cineva” a rostit Isus în mod sonor. De ce „dacă”? Deoarece interesul spiritual al acelor oameni de atunci era foarte scăzut. Gradul lor de confuzie era foarte ridicat. Iar Dumnezeu nu poate fi perceput de ignoranți și nici de îndoielnici. Este un principiu universal: cine caută găsește… și găsește ceea ce caută.

Cât de preocupat ești tu de lucrurile spirituale? Cu câtă convingere cauți pe Dumnezeu? Cât de mult tânjește sufletul tău după El? Cu câtă ardoare dorești experiențe spirituale autentice? Un însetat de felul acesta scria: „Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine…” (Psalm 63:1).

Vino! „Să vină la Mine” a continuat strigarea lui Isus. Vezi, cei oameni care erau în jurul Lui, au primit invitația de a veni la El. Ei erau în prezenta lui Isus, dar nu erau cu El. Îl ascultau, dar nu-L aprobau. Îl vedeau, dar nu-L credeau. Îl cunoșteau, dar nu aveau o relație spirituală cu El. Iar Dumnezeu nu poate fi perceput decât prin actul intim al credinței. Trebuie să treci de partea Lui. Să împărtășești valorile Lui. Să recunoști autoritatea Sa.

Cât ești de dispus să vii la Isus? Cât de mult îți propui să te apropii de El? Cât din autoritatea Sa vrei să recunoști? În ce măsură dorești să te identifici cu El, Salvatorul tău? Credința te duce în intimitatea cu Isus. Dacă tânjești după Dumnezeu, trebuie să-ți placă să te apropii de El.

Bea! „Să bea” a sunat oferta lui Dumnezeu. Isus se aștepta ca acei oameni să consume ceea ce le oferea El. Oferta Lui era reală, nu abstractă. Cel ce căuta cu pasiune pe Dumnezeu, trebuia să se identifice cu Isus și să experimenteze spiritualitatea autentică. Când depravatul vameș, Zacheu, a răspuns chemării la Isus, a experimentat divina iertare a păcatelor (Luca 19:1-9). Orbul Bartimeu a sărit la invitația lui Isus și a experimentat vindecarea incurabilei lui dezabilități (Marcu 10:46-52). Simon Petru, a experimentat imposibilul mers pe apă cu Isus (Matei 14:29). Lazăr a experimentat incredibila înviere din morți (Ioan 11:43-44). Primii creștini au experimentat controversatul Duh Sfânt dat de Isus (Fapte 2:33). A crede în El, înseamnă a și experimenta ceea ce oferă El.

Cum stai cu experiența spirituală? Cât din ceea ce oferă Isus, ai experimentat în mod personal? Ești tu dispus să consumi cu convingere tot ceea ce oferă Isus? Înțelege, sunt destui care s-au identificat cu Isus și totuși în mod paradoxal refuză oferta lui Isus. În momentul în care renunți la suspiciuni preconcepute și la rațiuni nespirituale și începi să însușești darul lui Dumnezeu, în acel moment începe viața ta spirituală și dezvoltarea ei. În acel moment treci de la teoria creștină la practica creștină. De la dogmă, la experiență. Și ele numai împreună funcționează…

Curgi! Trebuie să devii un container care curge, a conchis Isus. El i-a provocat pe oameni să fie atât de preocupați de spiritualitate, încât să se lase atrași de El, echipați cu experiențe spirituale pentru a deveni sursele Lui de spiritualitate în această lume. Acești oameni aveau o misiune imposibilă: să ofere lumii întregi viață spirituală. Și ei au devenit canale ale puterii divine din momentul în care au început să consume puterea divină, în ziua Cincizecimii.

Care este impactul tău spiritual în această lume? Nu ai înțeles încă, că misiunea ta este de natură ofensivă și nu defensivă? Pricepi că în loc să păstrezi cu orice chip spiritualitatea, tu trebuie să oferi celor din jurul tău potop de manifestări divine? Iată de ce gradul tău de pasiune pentru Dumnezeu determină în mod serios potențialul tău spiritual în această lume! Tot din acest motiv, a fi credincios înseamnă a experimenta pe Dumnezeu în așa manieră încât cei din jur să beneficieze de manifestările divine. Iar aceasta este posibil numai prin Duhul Sfânt!

Suntem la început de an. O perspectivă corectă contează mult. Ce ți-ai propus anul acesta? Ce investiții planifici? Care sunt visurile tale? Isus a spus: „… să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, şi să se întoarcă să vă rupă.” (Matei 7:6) Valorile noastre pot fi compromise și degradate sau administrate și investite în acest an. Știi tu ce ai mai prețios și ce ar trebui să faci cu aceste perle?

Sufletul. Când mă gândesc la ceea ce are omul mai scump, îmi amintesc mai întâi de retorica Fiului Lui Dumnezeu: „Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? (Marcu 8:36-37) În context, Mântuitorul s-a referit la suflet ca fiind acea parte spirituală a ființei umane care este eternă. Dimensiunea nematerială a omului contează cel mai mult. Valoarea unui suflet uman nu poate fi echivalată cu toate comorile existente în lume. Iată o perlă, care merită cea mai mare grijă! Sufletul uman își va continua veșnicia în glorie sau în pedeapsă. Ați „pierde sufletul” înseamnă a da voie celor care te despart de Dumnezeu să te influențeze. Salvatorul sufletului este Domnul Isus, care în momentul în care decizi să-L urmezi cu pocăință, te împacă cu Dumnezeu. Nu știu care a fost starea sufletului tău până în acest moment. Nu cunosc pe mâinile cui a fost acest mărgăritar al tău de mare preț. Știu însă că la acest început de an, tu poți lua hotărârea de a nu mai da voi celor care terfelesc sufletele să se atingă de sufletul tău. Și mai știu că în momentul în care sufletul tău va fi încredințat în mod deplin Domnului Isus, va fi cu adevărat în siguranță!

Trupul. O altă perlă pe care nu trebuie să o lași la dispoziția răufăcătorilor este trupul tău. Dimensiunea fizică a ființei tale. Corpul uman nu este cel mai prețios bun pe care îl are omul. Însă este „perla” în care este ambalat briliantul de valoare maximă (vezi 2Corinteni 4:16-18). Și din acest motiv contează atât de mult în ce condiții îmi păstrez trupul. Apostolul Pavel a scris: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. Mâncările sunt pentru pântece, şi pântecele este pentru mâncări. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.” (1Corinteni 6:12-13). Revelația divină îmi concretizează faptul că orice compromis sau abuz alimentar, sexual, etc. sau orice dependență dăunătoare, trebuie evitată în mod tranșant. Organismul tău fizic trebuie protejat de influențele distrugătoare ale celor care îți calcă în picioare sănătatea, demnitatea și moralitatea sexuală. Decide să spui NU, la acest început de an oricărei plăceri, dependențe sau obicei, care știi că îți amenință sănătatea fizică și demnitatea morală. Disciplina alimentară, un stil de viață sănătos, curăția morală sunt valori pe care nu trebuie să le lași la cheremul celor care nu le prețuiesc. Trupul tău este pentru Domnul. Iată un ideal pentru care merită să militezi!

Timpul. Proverbul american spune: „timpul este bani”. Însă când vorbim în termenii eternității, timpul este mult mai prețios decât banii. Biblia zice: „Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele.” (Efeseni 5:16). Ni se sugerează că pierdem timp. În timp ce viața mea se scurge, trebuie să fac tot posibilul să administrez în modul cel mai eficient fiecare secundă. Vrei tu să faci aceasta la acest început de an? Un calcul foarte simplu mă face să înțeleg că dacă voi petrece anul acesta o oră pe zi la televizor (pentru a afla ceea ce aș putea citi în cinci minute în ziar sau pe internet), voi pierde aproape o lună din anul 2010. Dar dacă mai adaug, tipul irosit pe internet, etc.? Înțelegi care sunt fisurile programului tău zilnic? Cât de vulnerabilă este această perlă a timpului? Ce măsuri îți propui la acest început de an, în așa fel ca să ai timp pentru lucrurile care cu adevărat contează în viața aceasta și în veșnicie?

Banii. Nu putem ignora faptul că și banii, chiar cei din Republica Moldova au valoare. Ei reprezintă calificarea și abilitățile tale, precum și efortul pe care îl depui din punct de vedere profesional. Trăim în epoca banilor, și din acest motiv aproape totul este evaluat în termeni financiari. Dimensiunea financiară a vieții tale, această perlă, poate fi risipită de cei, sau împreună cu cei care se destrăbălează, care cumpără fericire falsă. Profetul Isaia striga: „De ce cântăriți argint pentru un lucru care nu hrănește? De ce vă dați câștigul muncii voastre pentru lucruri care nu satură? (Isaia 55:2). Vrei o investiție sigură pentru resursele tale bănești la acest început de an? Isus îți este de ajutor: „Strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă și nu le fură” (Matei 6:20). Ce vei decide cu privire la această perlă la acest început de an? Dacă regreți unele investiții ale anului precedent, „bate palma” cu Președintele Băncii Cerești, până nu trece anul… De ce să-ți riști agoniseala încă un an? Doamne ajută!

Prin căderea în păcat a lui Adam, rasa umană nu a mai beneficiat de prezența lui Dumnezeu. Pe parcursul existenței sale în lume, departe de Dumnezeu, omul a încercat și continuă să încerce remedierea situației lui spirituale. Încearcă să cunoască pe Dumnezeu, să se cunoască pe sine, să experimenteze iertarea păcatelor și să înțeleagă lucrarea lui Dumnezeu. Toate acestea însă, pot fi experimentate numai în prezența lui Dumnezeu.

Biblia definește prezența lui Dumnezeu la modul general: ,,Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui” (Isaia 6:3), având în vedere Omniprezența Sa. De asemenea, în mod specific, prezența lui Dumnezeu este definită de Scriptură în mod particular: „…am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.” (Isaia 6:1), o experiență personală a manifestării prezenței lui Dumnezeu.

O relație personală cu Dumnezeu autentică, începe prin experimentarea manifestării prezenței lui Dumnezeu. Acolo, în prezența Lui, suntem copleșiți de revelația glorie Sale, convinși de seriozitatea păcatului nostru, atinși de focul divin purificator și calificați pentru lucrarea lui Dumnezeu.

Numai în prezența lui Dumnezeu înțelegem Cine este El (versetele 1-4). Orice om știe ceva despre Dumnezeu. Ba unii știu multe cu privire la El. Au loc dispute, s-au scris cărți, se promovează opinii despre Dumnezeu. Dar câți oare l-am întâlnit pe Dumnezeu în mod personal? Întâlnești oameni care vin la Dumnezeu ca să primească un miracol, alții pentru a fi salvați de mânia Sa viitoare, sau pentru a afla un „prieten” care nu trădează. Corect; toate acestea sunt calități ale Persoanei divine, însă de revelația deplină a gloriei lui Dumnezeu se bucură doar cei care au experimentat prezența Sa.

Nu cumva, ai uitat gloria și măreția Celui ce tronează? Ne mulțumim prea ușor cu manifestări ale harului Său: o lacrimă, un fior, o bucurie, etc. Când o să tânjim după gloria Sa? Cine este cel care chiar vrea să experimenteze revelația dumnezeirii? Isaia mărturisește: „…am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt”. Ce poți mărturisi tu? Care este experiența ta personală cu Dumnezeu?

Bisericile creștine sunt aglomerate de mulțimi de oameni care nu au experimentat încă manifestarea gloriei lui Dumnezeu. Iată de ce tradițiile și democrația s-au înrădăcinat în poporul lui Dumnezeu. Apelăm la Dumnezeu ca la un medicament, neglijând supremația Sa. Veniți să dorim manifestarea prezenței lui Dumnezeu, în glorie. Să căutăm pe Dumnezeu în mod personal și numai așa vom înțelege Cine este El, perfecțiunea și autoritatea Sa.

Numai în prezența lui Dumnezeu înțelegem cine suntem noi (versetul 5). Cei mai mulți oameni au o părere bună despre ei înșiși. Unii greșesc supraevaluând sau subestimând propria lor valoare. Și acest lucru devine mult mai grav când acest lucru se petrece cu oamenii care cred că au o relație cu Dumnezeu. Nimănui nu-i place să fie confruntat cu slăbiciunile și cu eșecurile sale. Chiar și la închinare venim purtând măști religioase. Vrem să pozăm bine în fața altora. Suntem gata chiar să evaluăm pe alții și să rostim verdicte…

De fapt, așa a făcut și Isaia. A tot spus „vai” în dreptul multora (vezi Isaia 1:4, 21; 3:9,11; 5:8,11,18,20,21,22), însă în momentul în care a experimentat în mod personal manifestarea prezenței lui Dumnezeu, e exclamat: „vai de mine” (Isaia 6:5). Când splendoarea perfecțiunii divine a strălucit, ea a făcut contrast cu toate realizările de până atunci, ale lui Isaia. Același lucru s-a petrecut, cu Saul din Tars și cu toți oamenii care s-au întâlnit cu Dumnezeu. Ei au fost convinși o dată, pentru totdeauna cu privire la păcătoșenia lor.

Suntem grozavi, ne întrecem cu merite și calificări în materie de viață spirituală, care mai din care, deoarece nu ne comparăm cu Cine trebuie. De ce fariseii l-au respins, criticat și urât pe Isus? „Tâmplarul” din Nazaret le uzurpa autoritatea. Prea făcea contrast cu ei… Persoana Sa, viața și lucrarea Sa, produceau sentimente de vinovăție în sufletul celor mai veritabile elite spirituale ale vremii. Este revoluționară prezența reală a lui Dumnezeu printre noi!

Nu pot pretinde că am experimentat în mod personal manifestarea prezenței lui Dumnezeu și totuși să nu fiu marcat de convingerea definitivă că sunt un păcătos pierdut. Când ai strigat ultima dată: „o nenorocitul de mine”! (Romani 7:24)? Știi, există pericolul de uita că ești păcătos. Ispita de a câștiga o părere de sine bună. Și aceasta de petrece când părăsești sfera gloriei dumnezeiești.

Numai în prezența lui Dumnezeu ni se oferă remediu (versetele 6-7). Climatul de pocăință, de înțelegere a păcătoșeniei personale determinat de manifestarea prezenței lui Dumnezeu, este mediu unic pentru a experimenta remediul divin. În acel moment în care gloria lui Dumnezeu pune în lumină orice păcat, oricât de cu grijă ar fi fost camuflat în viața ta, când convins fiind de vină, strigi: „…sunt pierdut” (vezi versetul 6), beneficiezi de ispășirea pe care o face Dumnezeu.  

Iertarea păcatelor nu este o afacere religioasă. Nu este rezultatul aplicării unei formule mistice și nici repetarea formală a unei rugăciuni inteligent ancorată în Scriptură. Ispășirea nelegiuirii omului este o experiență personală cu Dumnezeu. Este momentul în care focul divin atinge pe păcătos; și aceasta are loc numai în prezența lui Dumnezeu experimentată în mod personal. Lui Isaia i s-a explicat, în timpul atingerii divine: „…nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit”(vezi versetul 7). Să nu ne înșelăm! Nu există iertarea păcatelor fără întâlnire personală cu Dumnezeu! Acolo, în prezența Sa glorioasă, în fața tronului Său are loc schimbarea radicală a vieții!

Nu cumva ești unul dintre cei care crezi în mod abstract în iertarea păcatelor? Nu cumva te simți confortabil printre oamenii lui Dumnezeu, deoarece ți-ai anesteziat conștiința cu citate biblice despre iertarea păcatelor? Înțelege-mă corect, Biblia este revelația lui Dumnezeu despre iertarea păcatelor, însă ea, în sine, nu oferă iertarea păcatelor oamenilor care nu l-au experimentat pe Dumnezeu în mod personal. Tu trebuie să ai o întâlnire personală cu Dumnezeu în modul cel mai practic. În prezența Sa are loc ispășirea ta.

Numai în prezența lui Dumnezeu înțelegem lucrarea Sa (versetul 8). Aici este confuzia cea mai mare. În timp ce cei mai mulți oameni credincioși nu-și cunosc chemare, nici slujba și nici lucrarea, sunt tot mai mulți care jonglează cu aceste cuvinte care, nici pe departe nu-i definesc. Sunt atâția care vorbesc despre viziunea pe care au primit-o de la Domnul, deși, de fapt ar trebui să cunoască, că este vorba de planurile lor, pentru care caută acreditarea lui Dumnezeu și finanțare din partea copiilor Lui.

În timpul experienței sale cu Dumnezeu, acolo, copleșit de măreția Sa, convins de păcatul său, sfințit de focul divin, Isaia a perceput inima lui Dumnezeu. A înțeles dilema lui Dumnezeu: „Am auzit glasul Domnului, întrebând: ,,Pe cine să trimet, şi cine va merge pentru Noi?”” (vezi versetul 8). Manifestarea prezenței lui Dumnezeu califică pe omul care o experimentează în mod personal, pentru a înțelege cum stau lucrurile cu chemarea lui Dumnezeu și trimiterea în lucrarea Sa.

În vreme ce noi oamenii ne întrebăm: CE slujbă îmi dă Domnul, sau UNDE vrea Dumnezeu să mă trimită în lucrare, El se întreabă: CINE este calificat și disponibil pentru a merge în lucrarea Sa. Unii sunt calificați pentru a merge dar nu sunt disponibili, iar alții sunt disponibili pentru a merge, însă nu sunt calificați. Și aceasta este o temă pentru dezbatere! Dar să nu ne abatem de la dilema lui Dumnezeu: CINE?

Deoarece, cei mai mulți dintre noi ne mulțumim cu ecouri ale manifestărilor prezenței lui Dumnezeu, nu avem posibilitatea de a înțelege lucrarea Lui. Aceasta are loc doar în prezența Sa. Din același motiv, nici nu ne simțim calificați, dacă suntem sinceri, nici nu suntem disponibili pentru a merge oriunde și a sluji în orice domeniu. Creștinii moderni sunt foarte selectivei când este vorba de slujire spirituală. Se discută tot mai mult de profesionalism și carieră în slujire. Criteriile pentru luarea deciziilor pentru slujire sunt „ne duse la biserică”, pe măsura profesionalismului și a carierei. Și nu mai continui…

Momentul experimentării prezenței lui Dumnezeu te face să înțelegi cum definește Dumnezeu lucrarea de slujire și să auzi întrebarea Sa: CINE? Tot în prezența Sa primești calificarea pentru slujire. Isaia a reacționat: „Iată-mă, trimete-mă!” (vezi versetul 8); disponibilitate fără preferințe – calificarea fundamentală pentru slujire! Omul care s-a întâlnit cu Dumnezeu cu adevărat, este dispus să facă orice pentru El.

L-ai întâlnit tu pe Dumnezeu în mod personal? I-ai înțeles gloria și măreția? Te cunoști tu pe tine însuți, de atunci? Ai fost curățit prin atingerea focului divin? Ai priceput ce înseamnă slujirea? Mai ești disponibil pentru serviciul Său? Sau te deranjează asemenea întrebări? 

Moartea credinciosului (despărțirea temporară a părții spirituale a omului, de cea fizică), conform Noului Testament, este o experiență plăcută – fericita întâlnire cu Hristos. Sufletele credincioșilor merg imediat în prezența lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spune: „și ne place mult mei mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul”(2Corinteni 5:8). Vedeți de asemenea Filipeni 1:23, Luca 23:43, Evrei 12:23.

Moartea necredinciosului însă, așa cum ne comunică Noul Testament, este o tragedie eternă, deoarece sufletele necredincioșilor intră imediat în pedeapsa veșnică. După moarte nu se mai poate face nici o remediere (Luca 16:24-26). Scriptura discută despre judecata finală cu privire la ceea ce omul a făcut înainte după moarte (Evrei 9:27; Matei 25:31-46; Romani 2:5-10), ceea ce indică faptul că după moarte ne se mai oferă nimănui o a doua șansă.

La învierea morților, atât credincioșii, cât și necredincioșii sunt readuși la viață în trup (partea spirituală se unește pentru veșnicie cu cea fizică), pentru a moșteni fericirea eternă (cei credincioși) sau chinul etern (cei necredincioși). Pronunțarea acestui verdict va avea loc în ziua judecății, în fața tronului lui Dumnezeu (Matei 25:31-46; Ioan 5:28-29; Fapte 24:15; Apocalipsa 20:12-15).