
Aproape orice grupaj de știri în această perioadă are titlul, conține fraza sau ideea „numărul morților crește”. O căutare pe Google mi-a oferit 703000 de articole care includ această sintagmă în titlul lor, în 0,41 secunde. Deoarece suntem obișnuiți să gândim despre viață în mod superficial, acceptăm aceste informații ca fiind adevărate. Totuși adevărul nu este acesta…
Numărul deceselor nu crește, ci ritmul lor
Este adevărat, viața are prioritate, iar longevitatea este visul oricărei ființe umane, și nu numai. Orice efort depus pentru asigurarea bunăstării oamenilor trebuie prețuit. Măsurile pentru protecția sănătății populației sunt nu doar binevenite, ci imperative. Adevărații eroi sunt cei care își dau viața pentru salvarea vieților!
Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem adevărul crud, că moartea fiecăruia dintre noi este inevitabilă. Peste o sută de ani eu nu voi mai fi printre oameni și nici tu nu. Bolile și infecțiile oricât de devastatoarea ar fi la scară națională sau globală, doar produc suferință și grăbesc moartea oamenilor. Numărul morților rămâne neschimbat, deoarece toți vom muri.
Cui îi place gândul că este dator să moară? Poate cea mai mare dificultate a contextului pandemic este faptul că trebuie să ne gândim mai des și mai serios la deces. Dacă încetarea din viață ne este atât de comună tuturor de ce ar trebui să ne alarmăm și să ne îngrozim? Doar numărul morților nu poate ajunge mai mare decât numărul oamenilor.
Nu pot evita moartea, ci eternitatea ei
Adevăratul motiv pentru frică de moarte este nesiguranța cu privire la ceea ce va urma. Sau, mai rău, siguranța că ceea ce va urma este teribil. Conștiința umană indică faptul că în această lume există multă nedreptate. Dacă moartea este moarte eternă, înseamnă că dreptatea nici nu există, deoarece în final de la nobil la criminal toți au aceeași soartă. Scriitorul Alexandru Vlahuță a raționat profund: „Nu mă tem de moarte, ci de veșnicia ei.”
Măcar acum când titlurile știrilor ne determină, ar trebui sa ne punem o serie de întrebări. Dar dacă viața nu se sfârșește la mormânt? Dar dacă eternitatea înseamnă dreptate incoruptibilă? Dar dacă moartea veșnică este mai rău decât încetarea vieții pentru totdeauna? Dar dacă moartea este inaugurarea unei forme superioare de existență? Iar întrebările trebuie să continue. Dar dacă în timp ce nu pot evita moartea, aș putea evita eternitatea ei?
Pot privi partea plină a paharului
Există diverse aspecte pozitive ale acestei situații atât de negative, precum: munca eroică a medicilor și personalului sanitar, creșterea nivelului de cooperare și creativitate a clasei politice și a factorilor decizionali, mobilizarea urgentă a mediului cercetărilor științifice pentru a oferi un remediu, responsabilizarea publicului larg cu privire la normele sanitare, etc. Însă după ce va trece această criză, lucrurile vor reveni la normal, iar pandemia va deveni istorie.
Adevărata parte plină a paharului la care putem privi în aceste zile, care ne poate oferi o speranță și un viitor mai bun, constă în identificarea pașilor pe care trebuie să-i facem. La ce anume trebuie să renunțăm și ce anume trebuie să întreprindem?
În primul rând trebuie să renunțăm: la pretenția iluzorie de a deține controlul proceselor vitale ale umanității, la lupta acerbă pentru a obține reușite care nu înnobilează și la superficialitatea și artificialitatea vieții. În al doilea rând trebuie să recunoaștem că suntem neputincioși în fața morții și să luăm decizia de a ne pune toată încrederea în cel care a învins moartea prin învierea Sa – Domnul Isus Cristos. El este Domnul vieții și al eternității!
Fără Cristos viața este lipsită de semnificație și nedreaptă, iar moartea este o amenințare înfiorătoare. Cel care îl urmează pe Isus experimentează iertarea divină și intră în posesia vieții eterne. Aceasta este singura cale de a evita moartea eternă. Să ne ancorăm în Dumnezeu viața și numai așa moartea este răul care ne face bine: ne declanșează veșnicia glorioasă.
Ce ai putea adăuga la cele de mai sus? Cum am putea, în această perioadă, să ne îmbogățim viața cu ceea ce cu adevărat contează? Voi aprecia mult orice idee trimisă la adresa mea email: doru@filadelfia.md
Lasă un comentariu